măgarul lui Techir,… cu el a început legenda
… se spune că un bătrân olog şi orb a ajuns odată cu măgarul său, din greşeală, în mâlul acestui lac. S-a chinuit bătrânul ore în şir să iasă din noroiul mirositor, dar bidiviul încăpăţânat nici că voia să se mişte, mâlul acela exercitând o tainică atracţie asupra sa. Mare a fost însă mirarea şi bucuria bătrânului când, ieşind din lac, şi-a dat seama că ochii săi puteau distinge din nou o geană de lumină, iar picioarele sale, de multă vreme neputincioase, începuseră să-l asculte. Cât despre înţeleptul sau bidiviu – plăgile urâte de pe spate i se vindecaseră, iar corpul său parcă trăia o nouă tinereţe. Aflându-se despre această vindecare, puhoi de oameni au ajuns pe malul acelui lac, scăldându-se şi ungându-se cu nămol pentru a-şi găsi tămăduire. Şi câte minuni nu se petrec acolo – ologii încep din nou să meargă, oasele înţepenite îşi redobândesc tinereţea, femeile îşi recapăta fertilitatea, iar bolnavii de piept îşi găsesc tămăduirea.
Mărturiile existenţei şi continuităţii oamenilor pe aceste meleaguri sunt constituite din descoperiri arheologice. Istoria locuirilor ajunge până în neolitic, aşezarea Techirghiolului fiind inclusă în faza a doua a culturii Hamangia-Cernavodă. Cercetările arheologice efectuate de către Vasile Pârvan încă din 1924 au încercat să stabilească trecutulul acestor regiuni.
În oraş există zone care poartă urmele arheologice ale culturii Hamangia-Cernavodă şi amprentele istoriei rămase în aceste locuri: monedele din vremea Imperiului Roman, documentele din perioada otomană, acte aparţinând lui Mihail Kogălniceanu, casa şi azilul construite de Constantin Tănase, dar şi casele de vacanţă ale familiilor lui Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Jean Constantin.
Încă din anul 1854 există primele înscrisuri despre calităţile terapeutice ale nămolului, când un comandant otoman îşi vindecă braţul bolnav. Techirghiolul este cunoscut ca și staţiune balneară din anul 1899. Atunci s-a inaugurat: Azilul maritim Techirghiol, cu paturi și instalaţii pentru băi cu nămol.
Techirghiol a devenit un traseu de vacanţă pentru intelectualii vremii. În paralel cu dezvoltatea Mamaiei, Techirghiol devine o destinaţie a oamenilor din lumea bună, interesaţi de calităţile terapeutice ale lacului cu „băi reci“. Boema s-a mutat la Techirghiol, pentru că, imediat după Primul Război Mondial, Eforie să devină ţinta elitelor cu bani. Artiştii veneau în Dobrogea să picteze, scriitorii – ca Ionel Teodoreanu, de pildă (care se refugia la Techirghiol, cu soţia şi copiii) – încercau să scrie, iar actorii îşi aveau cartierul general la Carmen Sylva (Eforie Nord). Familiile scriitorilor Cezar Petrescu şi Tudor Arghezi erau oaspeţi de vară ai staţiunii.
Techirghiol oferea lumii bune a secolului XX inspiraţie şi tratament.
Camil Petrescu şi-a plasat o parte a acţiunii romanului sau Patul lui Procust în Techirghiol, acţiune desfăşurată între anii 1926 şi 1928, şi a redat prin cuvânt substanţa personagiilor din acel interval de timp.
Alte repere istorice
În anul 1388 Dobrogea s-a unit pentru prima dată cu Ţara Românească sub domnia lui Mircea cel Bătrân.
La jumătatea secolului următor, Dobrogea intra sub ocupaţie otomană. O primă menţiune documentară a aşezării Techirghiol datează din 1560, când Tekfür-köy este numit, în firmane ale sultanului Suleyman Magnificul către domnitorul Moldovei.
La 1 decembrie 1878 trupele române intra în Dobrogea, ceea ce reprezintă şi faptic, alipirea provinciei cu ţara.
Unul dintre noii “locuitori” ai Techirghiolului, după reformele de împroprietărire a fost şi Mihail Kogălniceanu, care a cumparat pământ şi imobile în jurul lacului şi care şi-a construit o fântână publică în localitate, iar la Tuzla a ridicat capela ortodoxă.
Printre proeminenţii locuitori ai Techirghiolului se număra Mircea Eliade, ai cărui părinţi deţineau din 1906, o casă de vacanţă în Techirghiol – Vila Claudia.
Un alt proeminent binefăcător a fost marele artist Constantin Tănase. Se angajează în construcţia unui Sanatoriu pentru artişti (Vila Scena), contribuie financial la clădirea Căminului Cultural şi la construcţia bisericii Sf. Ilie.
În 1894 Ministerul Agriculturii şi Domeniilor vinde Societăţii de binefacere Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti 100 ha la marginea lacului. Acesta reprezintă şi primul pas în constiuirea staţiunii balneare din preajma lacului. Se pun bazele a ceea ce mai târziu va deveni Techirghiol-Eforie şi apoi localitatea de astăzi Eforie Nord.
De amintit este şi Constantin Băjenaru, unul dintre primarii Techirghiolului, care în anii ’30 s-a preocupat în mod deosebit de înfrumuseţarea, curăţenia oraşului şi prosperitatea lui ca staţiune balneară.
În 1931 s-a inaugurat Monumentul Eroilor în memoria celor ce şi-au dat viaţa în războiul 1916 – 1918 (Techirghiol şi împrejurimile au plătit tributul cu 176 de căzuţi) în piaţa “General I. Dragalina”.